Font HOWTO

Author: Donovan Rebbechi

Traducerea în limba română: Laurenţiu Buzdugan

Istoricul versiunilor
Versiune v1.02004-06-01lb
Am terminat de tradus şi corectat versiunea v2.0 a documentul original în limba engleză.
Versiune v0.12003-11-02lb
Am început să transcriu traducerea versiunii v2.0 de pe notiţe, ajutat substanţial de Doina.

Rezumat

Furnizează o sursă cuprinzătoare ce constituie un punct de pornire pentru orice întrebare referitoare la fonturi pentru Linux.


Cuprins

1. Introducere
1.1. Locaţia acestui document
1.2. Furnizarea de corecţii/erata
1.3. Cea mai recentă versiune
1.4. Copyright
1.5. Motivaţie
1.6. Credite si menţiuni
2. Fonturi 101 -- O scurtă introducere despre fonturi
2.1. Tipuri de fonturi
2.1.1. Fonturi bitmap
2.1.2. Fonturi Type 1
2.1.3. Fonturi Type3
2.1.4. Fonturi TrueType
2.1.5. Fonturile Type 42
2.1.6. Comparaţie între Type 1 şi TrueType
2.1.7. Metafont
2.2. Familii de Typeface-uri
3. Fonturi 102 -- Poligrafie
3.1. Clasificarea Typeface-urilor
3.1.1. Lăţime fixă sau variabilă
3.1.2. Cu serif sau fără?
3.1.3. Vechiul şi noul -- tipuri diferite de fonturi serif
3.1.3.1. Fonturi stil vechi
3.1.3.2. Fonturi moderne (sau didone)
3.1.3.3. Fonturi tranziţionale
3.1.3.4. Fonturi slab serif
3.1.4. Revoluţia fonturilor sans serif
3.1.4.1. Fonturi grotesque
3.1.4.2. Fonturi geometrice
3.1.4.3. Fonturi umaniste
3.1.5. Typeface-uri compatibile
3.2. Legături, fonturi mici de tipar şi fonturi expert
3.2.1. Legături
3.2.2. Fonturi cu litere mici de tipar (small caps fonts)
3.2.3. Fonturi expert
3.3. Metrice de font şi forme
4. Adăugarea fonturilor pentru X
4.1. Calea de fonturi
4.2. Instalarea fonturilor Type 1
4.2.1. Rularea Type1inst
4.2.2. Dacă aveţi pachetul xfs
4.2.3. Dacă nu aveţi pachetul xfs
4.3. Fonturi TrueType
4.3.1. xfstt
4.4. xfs
4.4.1. Calea xfs
4.4.2. Instalarea unui font în xfs
5. Adăugarea fonturilor pentru Ghostscript
5.1. Type 1
5.2. TrueType
5.3. Folosind ghostscript pentru a vedea fonturi
6. Conversia de la True Type la Type 1
6.1. De ce?
6.2. Cum ?
7. Aplicaţii publishing WYSIWYG şi fonturile
7.1. Introducere şi vedere de ansamblu
7.2. Applixware
7.2.1. FontTastic
7.2.2. Folosirea fonturilor de sistem cu Applixware
7.2.2.1. Faceţi fonturile disponibile pentru serverul X
7.2.2.2. Faceţi fonturile disponibile pentru ghostscript
7.2.2.3. Editaţi fontmap.dir
7.3. Star Office
7.3.1. Salvaţi o copie de rezervă înainte de a începe!
7.3.2. Adăugarea fonturilor Type 1 la Star Office
7.3.3. Adăugarea fonturilor TrueType la Star Office
7.3.4. Ce se întâmplă după perdea
7.4. Word Perfect
8. Netscape
9. TeX / LaTeX
9.1. Scurtă introducere despre fonturile LaTex/Tex
9.2. Adăugarea fonturilor Type 1
9.2.1. Numirea fonturilor
9.2.2. Crearea fonturilor virtuale şi matricilor de font tex
9.2.3. Configurarea programului dvips
9.2.4. Testarea fontului
9.2.5. Creaţi un fişier .sty
10. Obţinerea fonturilor pentru Linux
10.1. TrueType
10.1.1. Software comercial
10.1.2. Fonturi Microsoft
10.1.3. Pagina de web a lui Luc
10.1.4. Situri de web cu fonturi TrueType
10.1.5. Ateliere specializate în designul fonturilor (foundries)
10.2. Fonturi Type 1 şi Metafont
10.2.1. Formate Windows şi Mac
10.2.2. Fonturi libere/gratis (free)
10.2.3. Fonturi comerciale
10.2.3.1. Valoare sau Premium: De ce ar trebui să cumpăr fonturi premium?
10.2.3.2. Valoare
10.2.3.3. Premium
10.2.3.4. Alte legături
11. Software pentru fonturi sub Linux
12. Chestiuni de etică şi licenţiere legate de fonturi
13. Referinţe
13.1. Informaţii despre fonturi
13.2. Informaţii despre PostScript şi tipărire
14. Glosar

1. Introducere

1.1. Locaţia acestui document

Varianta originală, în limba engleză, a acestui document poate fi găsită la pagina de web a autorului.

Varianta de faţă, tradusă în limba română, poate fi găsită la pagina de web a traducătorului.

1.2. Furnizarea de corecţii/erata

Vă rog nu-mi trimiteţi fişiere în format html! Nu pot face nimic cu acestea. În schimb, îmi puteţi trimite un patch bazat pe sursa sgml. Pentru a face acest lucru, editaţi Font-HOWTO.sgml, salvaţi noul fişier ca Font.sgml.new, rulaţi programul diff astfel:
diff -u Font-HOWTO.sgml Font-HOWTO.sgml.new
şi trimiteţi-mi patch-ul. Dacă acesta îmi place, îmi este uşor să îl adaug imediat. Îmi este de asemenea uşor să investighez rapid schimbările şi să decid dacă acestea îmi plac sau nu. [Nota traducătorului: Vă rugăm să aplicaţi aceeaşi metodă şi pentru varianta tradusă în limba română. Trimiteti patch-ul la adresa specificată in preambul.]

1.3. Cea mai recentă versiune

Versiunea în limba engleză pe care este bazată această traducere a fost actualizată ultima dată în 10 iulie 2002, iar versiunea traducerii în limba română a fost actualizată în 10 mai 2004. Mergeţi la adresele specificate în secţiunea precedentă pentru cele mai recente versiuni.

1.4. Copyright

Copyright © 2000-2002 de Donovan Rebbechi

Sunteţi liber să copiaţi şi distribuiţi (pe bani sau gratis) acest document în orice format. Autorul doreşte ca orice corecţii şi/sau comentarii să-i fie trimise celui ce menţine acest document, dar nu sunteţi obligat să faceţi acest lucru. Puteţi crea o lucrare derivată (derivative work) şi să o distribuiţi, cu următoarele condiţii:

  • Trimiteţi lucrarea dumneavoastră derivată (într-un format corespunzător, cum ar fi sgml) la LDP (Linux Documentation Project) sau alte situri, pentru publicare pe Internet. Dacă nu îl trimiteţi la LDP, spuneţi-le cel puţin unde poate fi găsit.

  • Licenţiaţi lucrarea derivată sub aceeaşi licenţă ca aceasta sau folosiţi GPL. Includeţi o notă de copyright şi cel puţin locaţia licenţei folosite.

  • Acordaţi creditul cuvenit autorilor anteriori şi principalilor contribuitori.

Dacă doriţi să creaţi o lucrare derivată, în afară de o traducere, trebuie să discutaţi planurile dumneavoastră cu persoana care menţine acest document.

Varianta tradusă în limba română este Copyright © 2004 de Laurenţiu Buzdugan. Acest document, tradus din versiunea în limba engleză este licenţiat sub licenţa GPL, în conformitate cu condiţiile licenţei documentului original.

1.5. Motivaţie

Voi fi scurt (-: Scopul acestui document este să adreseze ceea ce a fost o lacună în documentaţia despre fonturi. Deşi anterior existau câteva documente despre fonturi pentru Linux, am simţit că nici unul dintre acestea nu era atot-cuprinzător, ci fiecare avea un scop relativ îngust. Prin urmare, scopul acestui document nu este să furnizeze o vedere fundamental nouă în problema manipulării fonturilor (deşi am introdus materiale noi); principalul ţel este să furnizeze o sursă completă, să fie un punct de pornire pentru toate întrebările referitoare la fonturi pe Linux.

1.6. Credite si menţiuni

Îi mulţumesc în mod special lui Rod Smith, care mi-a făcut câteva sugestii folositoare şi a reparat pfm2afm. Le mulţumesc de asemenea lui Dong Holland, a cărui Font Denglification HOWTO s-a dovedit a fi o bună referinţă, lui John McLaughlin, autorul unui document care m-a ajutat să înţeleg setările necesare pentru Star Office şi comunităţii Linux pentru sugestiile şi comentariile lor constructive.

2. Fonturi 101 -- O scurtă introducere despre fonturi

2.1. Tipuri de fonturi

2.1.1. Fonturi bitmap

Un bitmap este o matrice de puncte. Fonturile bitmap sunt reprezentate exact în acest fel -- ca matrici de puncte. Din această cauză, ele sunt dependente de dispozitiv -- ele sunt utile numai la o anumită rezoluţie. Un font bitmap pentru ecran de 75 DPI are tot 75 DPI pe o imprimantă de 1200 DPI.

Există două tipuri de fonturi bitmap -- fonturi bitmap pentru imprimantă, cum ar fi fonturile pk generate de dvips şi fonturi bitmap pentru ecran, folosite de X şi de consolă. Fonturile bitmat pentru ecran au în mod normal extensii bdf sau pcf şi sunt utile pentru ferestre de terminal, console şi editoare de texte, unde lipsa scalabilităţi şi faptul că nu sunt bune pentru tipărire nu au importanţă.

2.1.2. Fonturi Type 1

Standardul pentru fonturile Type 1 a fost dezvoltat de Adobe iar fonturile Type 1 sunt suportate de standardul PostScript al lui Adobe. Din această cauză, ele sunt de asemenea bine suportate sub Linux. Ele sunt suportate de X şi ghostscript. Fonturile PostScript au fost tradiţional fonturile preferate pentru tipărire pe UNIX.

În mod normal, un font Type 1 pentru UNIX este distribuit ca un fişier afm (adobe font metric) şi un fişier contur (outline), care este de obicei un fişier pfb (printer font binary -- font binar pentru imprimanta) sau un fişier pfa (printer font ascii -- font ascii pentru imprimantă). Fişierul contur conţine toate semnele (glyphs), iar fişierul metric conţine metricele (măsurătorile).

Fonturile Type 1 pentru alte platforme pot fi distribuite în alte formate. De exemplu, fonturile PostScript pentru Windows folosesc adeseori un format diferit (pfm) pentru fişierul metric.

2.1.3. Fonturi Type3

Aceste fonturi sunt distribuite într-o manieră similară cu fişierele Type 1 -- in grupuri de fişiere afm (metrice de font) şi fişiere pfa. Deşi acestea sunt suportate de standardul PostScript, ele nu sunt suportate de X şi prin urmare au o utilitate limitată.

2.1.4. Fonturi TrueType

Fonturile TrueType au fost dezvoltate de Apple. Ei au dezvăluit formatul acestor fonturi lui Microsoft şi au reuşit astfel să concureze cu succes pentru supremaţie cu Adobe pe piaţa de fonturi. Fonturile TrueType stochează informaţia despre metrice şi formă într-un singur fişier (de obicei cu extensia ttf). În ultima vreme au fost dezvoltate servere de fonturi care fac disponibile fonturile TrueType pentru X. PostScript şi ghostscript au suportat fonturile TrueType de ceva vreme. Din această cauză, fonturile TrueType devin mai populare pe Linux.

2.1.5. Fonturile Type 42

Fonturile Type 42 sunt de fapt doar fonturi TrueType cu headere care permit ca acestea să fie desenate (rendered) de un interpretor PostScript. Cele mai multe aplicaţii, cum ar fi ghostscript şi SAMBA mânuiesc aceste fonturi transparent. Totuşi, dacă aveţi o imprimantă PostScript, ar putea fi necesar să creaţi în mod explicit fişiere de font Type42.

2.1.6. Comparaţie între Type 1 şi TrueType

În ciuda îndelungatelor dispute dintre suporterii fonturilor Type 1 şi TrueType, cele două formate au mai multe în comun. Amândouă sunt fonturi contur scalabile. Fonturile Type 1 folosesc curbe definite de polinoame de gradul 3, spre deosebire de cele folosite de TrueType, care sunt definite de polinoame de gradul 2. În teorie acest fapt prezintă un oarecare avantaj, întrucât curbele ce pot fi definite pentru fonturile Type 1 includ toate curbele posibile pentru fonturile TrueType. În practică însă, diferenţa este minimală.

Se pare că fonturile TrueType au avantajul că suportul lor pentru hinting (sugerare) este mai bun (fonturile Type 1 au această funcţionalitate, dar nu este atât de extensivă ca cea a fonturilor TrueType). Totuşi, aceasta este de interes doar pentru dispozitive de rezoluţie joasă, cum ar fi ecranele (hinting-ul superior nu crează o diferenţă sesizabilă pe o imprimantă de 600 dpi, chiar şi la dimensiuni mici). Un alt fapt care face ca acest avantaj aparent să fie relativ neimportant este acela că fonturile TrueType cu hinting de calitate sunt rare. Această situaţie este determinată de faptul că pachetele software ce suportă funcţionalitatea de hinting sunt dincolo de posibilităţile bugetare ale designerilor individuali de fonturi. Doar câţiva producători majori de fonturi, cum ar fi Monotype, crează fonturi cu hinting de calitate.

În concluzie, principala diferenţă dintre fonturile TrueType şi Type 1 este disponibilitatea şi suportul aplicaţiilor pentru acestea. Larga disponibilitate a fonturilor TrueType pentru Windows a rezultat în pagini de web proiectate cu ideea că anumite fonturi TrueType sunt disponibile. De asemenea, mulţi utilizatori au un număr mare de fonturi TrueType pentru că acestea vin cu anumite aplicaţii pe Windows. În schimb, pe Linux, cele mai multe dintre aplicaţii suportă fonturile Type 1 şi nu au acelaşi nivel de suport pentru TrueType. În plus, cei mai mulţi dintre marii producători de fonturi livrează foarte puţine fonturi TrueType. Recomandarea mea pentru utilizatori este să folosiţi ceea ce merge cu aplicaţia dumneavoastră şi să evitaţi să convertiţi dintr-un format în altul, atunci când puteţi, pentru că orice conversie are ca rezultat pierderea calităţii.

2.1.7. Metafont

Metafont a fost dezvoltat de Donald E. Knuth ca parte a sistemului de poligrafie (typesetting) Tex. Metafont este un limbaj de programare a graficelor (ca şi PostScript) care are aplicaţii mai largi decât doar fonturile. Metafonturile au câteva calităţi extrem de cerute. Una dintre acestea este că metafonturile pot scala foarte bine. Metafontul Computer Modern are forme diferite la 20 puncte şi 10 puncte Forma acestora se schimbă cu dimensiunea, pentru că e de dorit ca un font mai mic să fie proporţional mai lat decât un font mai mare (acest procedeu face fonturile mari mai elegante iar cele mici mai uşor de citit).

Metafonturile au de obicei extensia mf. Ele sunt desenate în fonturi bitmap dependente de dispozitiv. Desenarea este lentă, aşa că, deşi au o calitate excelentă, metafonturile nu sunt potrivite pentru aplicaţii publishing WYSIWYG.

2.2. Familii de Typeface-uri

În mod uzual typeface-urile vin în grupuri de câteva variante. De exemplu, cele mai multe fonturi vin cu variante bold, italic şi bold-italic. Unele fonturi pot avea şi variante "small caps" (litere mici de tipar) şi demibold. Un grup de fonturi alcătuit dintr-un font şi variantele sale se numeşte o familie de typeface-uri. De exemplu, familia Garamond este alcătuită din Garamond, Garamond-italic, Garamond-bold, Garamond bold-italic, Garamond demi-bold şi Garamond demi-bold-italic. Fontul Garamond expert produs de Adobe include şi Garamond small caps şi Garamond titling capitals (litere mari de tipar pentru titluri).

3. Fonturi 102 -- Poligrafie

În acest capitol discutăm cateva elemente de bază despre poligrafie. Deşi această informaţie nu este esenţială, mulţi iubitori de fonturi o vor găsi interesantă.

3.1. Clasificarea Typeface-urilor

3.1.1. Lăţime fixă sau variabilă

Există câteva moduri de clasificare pentru typeface-uri. Mai întâi, există fonturi cu lăţime fixă şi fonturi cu lăţime variabilă. Fonturile cu lăţime fixă arată ca textul scris la maşina de scris, pentru că fiecare caracter are aceeaşi lăţime. Această calitate este de dorit pentru aplicaţii de genul editoarelor de texte sau consolă, dar nu e de dorit pentru textul unui document lung. Cealaltă clasă este cea cu lăţime variabilă. Cele mai multe dintre fonturile pe care le veţi folosi au lăţime variabilă, deşi fonturile cu lăţime fixă pot fi de asemenea utile (de exemplu, toate exemplele de comenzi shell din acest document sunt ilustrate cu un font cu lăţime fixă). Cel mai cunoscut font cu lăţime fixă este Courier.

3.1.2. Cu serif sau fără?

Serif-urile sunt mici cârlige (proeminenţe, excrescenţe) aflate la capetele caracterelor. De exemplu, litera I dintr-un font cum ar fi Times Roman are serif-uri ce ies din baza şi vârful literei. Fonturile cu serif sunt de obicei considerate mai uşor de citit decât fonturile fără serif. Există multe tipuri diferite de fonturi cu serif.

Fonturile sans serif nu au aceste mici proeminenţe (excrescente) aşa că au un aspect mai minimalist/simplist. De obicei nu se scrie o carte lungă cu un font sans serif. Există fonturi sans serif care sunt destul de uşor de citit pentru a fi potrivite documentelor prin care doar arunci o privire (pagini de web, cataloage, broşuri de marketing). Alte aplicaţii pentru fonturile sans serif sunt ca fonturi de afişare pe ecranul computerelor, în special la dimensiuni mici. Lipsa de detalii în font îl poate face mai clar. De exemplu, Microsoft consideră (fontul) Verdana a fi uşor de citit pe ecran, chiar la dimensiuni foarte mici.

Fonturi sans serif notabile includ Lucida Sans, MS Comic Sans, Verdana, Myriad, Avant Garde, Arial, Century Gotic şi Helvetica. Apropo de Helvetica, tipografii o consideră dăunătoare ochilor. Aceasta este oarecum ultrafolosită şi multe cărţi scrise de tipografi sfătuiesc utilizatorii să evite acest font.

3.1.3. Vechiul şi noul -- tipuri diferite de fonturi serif

3.1.3.1. Fonturi stil vechi

Fonturile de stil vechi sunt bazate pe stiluri foarte tradiţionale, datând chiar de la sfârşitul secolului al XV-lea. Fonturile de stil vechi tind să fie mai conservatoare în design şi foarte uşor de citit. Acestea sunt foarte potrivite pentru scrierea documentelor lungi. Caracterizarea "stil vechi" se referă la stilul fontului, nu la data la care a fost realizat. Există fonturi de stil vechi clasice, cum ar fi Goudy Old Style, care au fost proiectate în secolul 20. Clasa de fonturi de stil vechi are următoarele trăsături caracteristice:

  • Serif-uri bine definite.

  • Accentuare diagonală. Imaginaţi-vă că desenaţi un font folosind un stilou cu peniţă, unde liniile înclinate spre stânga (\) sunt groase iar cele înclinate spre dreapta (/) sunt subţiri. Fonturile de stil vechi au adeseori acest aspect.

  • Uşor de citit. Fonturile de stil vechi sunt aproape întotdeauna foarte uşor de citit.

  • Subtilitate şi lipsa de contrast. Fonturile de stil vechi au linii groase şi linii subtiri, dar diferenţa în grosime este subtilă, nu săritoare în ochi.

Fonturile de stil vechi notabile includ Garamond, Goudy Old Style, Jenson şi Caslon (acesta din urma e discutabil, unii îl consideră un font tranziţional).

3.1.3.2. Fonturi moderne (sau didone)

Fonturile moderne sunt opusul celor de stil vechi. Aceste fonturi au de obicei mai mult caracter şi mai multă atitudine decât fonturile de stil vechi şi pot fi folosite pentru a adăuga caracter mai degrabă unui document decât unei lucrări lungi. Totuşi, nimic nu e alb şi negru -- şi există unele fonturi moderne cum ar fi computer modern, Monotype modern şi New Century Schoolbook care sunt foarte uşor de citit (diferenţa dintre liniile groase şi cele subtiri este scăzută pentru a uşura citirea). Aceste fonturi sunt bazate pe designuri populare în secolele al 19-lea şi următoarele. Trăsăturile lor distinctive includ:

  • Serif-uri mai mici, adeseori doar linii subţiri, orizontale.

  • Accentuare verticală. Liniile verticale sunt groase, cele orizontale sunt subţiri.

  • Multe fonturi moderne au o diferenţă sensibilă între liniile subţiri şi cele groase.

  • Typeface-urile moderne au diferenţa sensibilă între liniile subţiri şi cele groase nu sunt la fel de uşor de citit ca fonturile de stil vechi.

Bodoui este cel mai reprezentativ font modern. Alte fonturi moderne includ computer modern şi Monotype modern (pe care e bazat fontul computer modern).

3.1.3.3. Fonturi tranziţionale

Fonturile tranziţionale se situează undeva între fonturile moderne şi cele de stil vechi. Multe dintre stilurile tranziţionale sunt la fel de uşor de citit ca şi cele de stil vechi. Totuşi, acestea sunt bazate pe un design mai recent. Deşi o oarecare mişcare în direcţia fonturilor moderne poate fi vizibilă în aceste fonturi, ele sunt totuşi mult mai subtile decât fonturile moderne. Exemple de fonturi tranziţionale includ Times Roman, Utopia, Bulmer şi Baskerville. Dintre acestea, Times este apropiat de stilul vechi, iar Bulmer arată foarte modern.

3.1.3.4. Fonturi slab serif

Fonturile slab serif sunt numite astfel deoarece au serif-uri groase, ca nişte blocuri, în contrast cu aspectul "neted" al cârligelor fonturilor de stil vechi sau cu liniile subţiri ale unora dintre fonturile moderne. Fonturile slab serif par mai "solide" şi sunt în general uşor de citit. Multe din fonturile slab serif au nume egiptene -- cum ar fi Nile şi Egyptienne, deşi ele nu au nici o legătură cu Egiptul. Aceste fonturi sunt bune pentru a crea texte uşor de citit care urmează să fie fotocopiate şi şi-ar putea pierde din lizibilitate sau pentru texte tipărite pe hârtie de ziar. Cele mai notabile fonturi slab serif sunt Claredon, Memphis şi Egyptienne, ca şi câteva fonturi folosite de maşina de scris. Multe dintre fonturile slab serif au lăţime fixă. Invers, cele mai multe (aproape toate) fonturile cu lăţime fixă sunt fonturi slab serif.

3.1.4. Revoluţia fonturilor sans serif

Surprinzător, creşterea în popularitate a fonturilor sans serif este un fenomen relativ recent. Primele fonturi sans serif bine cunoscute au fost proiectate la cumpăna dintre secolele 19 şi 20. Primele designuri includ Futura, Grotesque, şi Gill Sans. Aceste fonturi reprezintă clasele de fonturi sans serif geometric, grotesque şi umanist.

3.1.4.1. Fonturi grotesque

Fonturile grotesque au fost denumite astfel pentru că publicul a fost iniţial oarecum şocat de designul lor relativ minimalist/simplist. Fonturile grotesque sunt simpliste în aspect, datorită lipsei serif-urilor şi designului simplu şi curat. Datorită aspectului lor "şocant", fonturile grotesque sunt bune pentru titlurile articolelor. Variantele ce pot fi citite mai uşor sunt potrivite pentru revistelor cu benzi desenate (comic books) şi broşuri de marketing, unde corpul de text este relativ mic. Fonturile grotesque nu arată aşa artistic ca cele geometrice, ele au mai multă variaţie în greutate/apasare (weight), mai multe linii şi sunt mai pătrăţoase (pentru că nu folosesc arcuri de cerc). Acestea folosesc o formă diferită pentru litera mare "G" şi litera mică "a" comparativ cu fonturile geometrice. Deşi aceste fonturi sunt minimale/simpliste, ele nu merg la acelaşi extrem ca fonturile geometrice avant-garde.

Fonturile grotesque includ Helvetica, Grotesque, Arial, Franklin Gothic şi Univers.

3.1.4.2. Fonturi geometrice

Fontul Futura a apărut cu manifestul: forma urmează funcţia (form follows function). Clasa de fonturi geometrice are un aspect minimal/simplist. Trasăturile distinctive includ linia de grosime constantă. Aceasta este în mod special evident în variantele bold ale fonturilor. Fonturile grotesque şi umanist bold au adeseori variaţie în grosimea liniei, însă aceasta este o situaţie rară în cazul fonturilor geometrice. Este de asemenea notabil minimalismul precis al acestor designuri. Caracterele sunt aproape întotdeauna compuse din linii orizontale şi verticale şi arce care sunt foarte circulare (adeseori par că au fost desenate cu un compas). Caracterele au un număr minim de linii. Aceasta le dă un aspect contemporan prin aceea că îmbrăţisează filozofia minimalistă care mai târziu a schimbat furtunos lumea de artă modernă. Un semn sigur că un font este de tipul geometric este litera mare "G", care este formată dintr-o combinaţie de doua linii -- un arc circular lung şi o linie orizontală. Cealaltă literă total distinctă este litera mica "a", care este de asemenea formată din două linii, o linie dreaptă verticală şi un cerc (cealaltă literă a este mai complexă, din care cauză nu este folosită). Fonturi geometrice notabile includ Avant Garde, Futura şi Century Gothic.

3.1.4.3. Fonturi umaniste

După cum sugerează şi numele, fonturile umaniste au fost proiectate cu scopul de a fi mai puţin mecaniciste în aspect. În multe cazuri acestea sunt mai apropiate de fonturile serif decât de fonturile geometrice sau grotesque. Se spune că au un aspect ca şi cum ar fi scrise cu stiloul. Acestea tind să aibă o variaţie usoară în grosime (weight), observabilă în special în variantele bold. Forma curbelor este considerată mai puţin rigidă decât cele ale fonturilor geometrice. Multe au ca semn distinctiv litera mică "g" pe două nivele, care au aceeaşi formă ca litera "g" folosită în fonturile serif de stil vechi. Typeface-urile umanist sunt cel mai uşor de folosit fără a crea un document urât, întrucât ele sunt relativ compatibile cu fonturile de stil vechi.

3.1.5. Typeface-uri compatibile

Gruparea typeface-urilor nu este uşoară, aşa că este de evitat folosirea mai multor fonturi pe o singură pagină. O alegere logică a două typeface-uri constă dintr-un font serif şi unul sans serif. Pagina introductorie în tipografie oferită de Monotype furnizează o listă cu potrivirile recomandate. Din aceasta se deduce că fonturile moderne şi geometrice fac pereche bună, ca şi perechea fonturilor de stil vechi şi umaniste. Fonturile tranziţionale fac pereche bună cu cele umaniste. Fonturile slab serif se potrivesc cu cele grotesque, iar unele dintre variantele de slab serif mai fac pereche şi cu cele geometrice sau umaniste.

Citind aceste recomandări, se poate avea impresia că filozofia lor este în esenţă să se împerecheze fonturile serif mai conservative cu cele sans serif mai moderate, iar fonturile serif moderne merg cu cele geometrice mai avangardiste.

3.2. Legături, fonturi mici de tipar şi fonturi expert

3.2.1. Legături

Alocarea spaţiului dintre litere pentru un font ridică tot felul de probleme. De exemplu, pentru a tipări corespunzător literele ``fi'', i-ul ar trebui să fie foarte apropiat de f. Problema este că aceasta face ca punctul de la ``i'' să se suprapună cu litera ``f''. Pentru a rezolva această problemă, colecţiile de fonturi includ legături (ligatures). De exemplu, caracterul legătură ``fi'' este un singur caracter care poate fi folosit pentru a înlocui şirul de două caractere ``fi''. Cele mai multe fonturi conţin legăturile ``fi'' şi ``fl''. Fonturile expert descrise mai jos includ legături suplimentare, cum ar fi ``ffi'' şi caracterul ``i'' fără punct.

3.2.2. Fonturi cu litere mici de tipar (small caps fonts)

Fonturile cu litere mici de tipar sunt fonturi care au drept litere mici literele mari reduse la scară. Acestea sunt utile la scrierea titlurilor care cer accentuare şi care sunt adesea folosite în LaTeX. De obicei, când se scrie un titlu cu litere mici de tipar, fiecare cuvânt începe cu o literă mare de tipar şi este continuat cu litere mici de tipar (``Title case''). Avantajul folosirii acestei metode în locul scrierii întregului titlu cu litere mici de tipar este o lizibilitate mai bună (folosirea numai a literelor mari de tipar este un păcat tipografic).

3.2.3. Fonturi expert

Fonturile expert conţin câteva elemente suplimentare în typeface. Acestea includ legături, ornamente (similare cu colecţia de caractere mini-dingbat), fonturi cu litere mici de tipar şi litere mari de tipar în format caligrafic, decorativ.

3.3. Metrice de font şi forme

Metricele de font definesc spaţiile dintre caracterele fonturilor cu lăţime variabilă. Metricele includ informaţii despre dimensiunea fontului şi kerning, care desemnează perechi kerning, - perechi de caractere pentru care trebuie folosit un spaţiu diferit. De exemplu, literele "To" ar aparţine de obicei într-o pereche kerning, pentru că pozitionate corect (sau kerned), litera o ar trebui să stea parţial sub T. Programelor pentru poligrafie (typesetting) cum ar fi LaTeX trebuie să li se furnizeze informaţii despre kerning pentru ca acestea să poată decide unde să "spargă" liniile sau paginile. Acelaşi lucru este valabil şi pentru programele gen WYSIWYG.

Celălalt component important al unui font este conturul (outline), sau forma. Componentele formelor unui font (o linie, un accent, etc.) sunt numite ``glyphs''.

4. Adăugarea fonturilor pentru X

Există câteva metode prin care se pot adăuga fonturi la X. În primul rand, Xfree86 are o cale pentru fonturi (font path) care este o listă de directoare sau servere de fonturi în care caută fonturi. Un server de fonturi este un proces ce rulează în fundal (background) şi care furnizează fonturi pentru XFree86. Un advantaj al serverelor de fonturi este că acestea pot trimite fonturi către display-uri remote (pe reţea).

Mai recent, xfs (``severul de fonturi X'') a fost adaptat să suporte fonturi TrueType şi rulează ca program de-sine-stătător. Această versiune, îmbunătăţită (patched) este prezentă în distribuţiile recente Red Hat şi cele bazate pe Red Hat şi este inclusă în XFree86 4.0 şi versiunile mai noi xfs este de fapt serverul standard de fonturi care vine cu XFree86. Codul sursă al acestuia este parte din codul sursă XFree86. Totuşi, distribuţiile au început să distribuie o versiune ce rulează ca program independent. Această versiune cu îmbunătăţirea pentru TrueType (suportul pentru TrueType este furnizat via unui server de fonturi xfsft) este probabil în momentul de faţă o solutie mai bună pentru managementul fonturilor. Printre avantajele acesteia menţionăm:

  • Suport pentru tipuri diferite de fonturi, inclusiv Type 1, TrueType şi bitmap.

  • Furnizează fonturi pentru display-uri remote.

  • Simplifică considerabil calea pentru fonturi (fontpath) -- o puteţi face cu utilitarul chkfontpath, în loc să trebuiască să editaţi fişiere de configuraţie. Pe lângă că uşurează viaţa utilizatorilor, această capabilitate permite celor ce crează pachete o setare mai sigură folosing scripturi.

Din cauză că diferite distribuţii vin cu configuraţii diferite, nu este cazul că o singura metoda este valabilă peste toată lumea. Putem împărţi utilizatorii în trei grupuri:

  • Distribuţia dvs. vine cu xfs independent şi acesta a fost îmbunătăţit (patched) cu suport pentru TrueType. Acest group include utilizatorii distribuţiei Red Hat şi a celor derivate din Red Hat, cum ar fi Mandrake şi Turbolinux. Debian 3.0 va include de asemenea această versiune îmbunătăţită, aflată în prezent în faza de testare. Pentru acest grup, cea mai înţeleaptă strategie este să instaleze atât fonturile TrueType cât şi cele Type 1 prin xfs.

  • Unele distribuţii vin cu xfs independent dar fără suport pentru TrueType. De notat că XFree86 suportă TrueType începand cu versiunea 4.0. Printre aceste distribuţii se numără Debian stabil ("potato"). Pentru aceşti utilizatori cel mai bun lucru este să folosească xfs pentru a instala fonturi Type 1 şi să instaleze fonturi TrueType via xfstt. Utilizatorii Debian pot căuta informaţii despre cum să instaleze fonturile TrueType în documentul TrueType Fonts in Debian mini-HOWTO.

  • Dacă nu aveţi xfs atunci va trebui să instalaţi fonturile Type 1 şi să le adăugaţi la calea de fonturi a lui XFree86 folosind xset. Utilizatorii XFree86 3.x ar trebui să instaleze fonturi TrueType via xfstt, iar utilizatorii XFree86 4.x le pot adăuga la calea de fonturi pentru X. Fonturile TrueType vor trebui instalate via xfstt.

4.1. Calea de fonturi

XFree86 găseşte fonturile dvs. căutând într-o cale de fonturi (font path) o listă de directoare (sau servere -- vom explica aceasta în detaliu mai jos) care conţin fonturi. Când o aplicaţie cere un font, XFree86 caută pe rând în fiecare dintre directoarele din calea dvs. de fonturi până găseşte fontul. Pentru a face fonturile disponibile, dvs. trebuie să setaţi această cale. Puteţi adăuga un director la calea dvs. de fonturi cu comanda: Odată făcut acest lucru, trebuie să cereţi serverului X să re-scaneze fonturile disponibile cu comanda:
	xset fp rehash
Întrucât veţi dori ca aceste comenzi să ruleze automat, ar trebui să le puneţi în fişierul dvs. .xinitrc (sau poate .Xclients sau .xsession -- în funcţie de cum porniţi X. Este convenabil să faceţi două dintre aceste fişiere symlink-uri către cel de-al treilea, pentru a evita orice confuzie). O altă metodă prin care aceste comenzi sunt rulate automat este să editaţi fişierul XF86Config. De exemplu, pentru a adăuga /usr/share/fonts/fonturile_mele la calea de fonturi când este pornit X, editaţi XF86Config astfel:
		...
		Section "Files"
		...
		
		FontPath /usr/share/fonts/fonturile_mele
		...
		EndSection
		...
Avantajul editării fişierului XF86Config este că schimbările devin valabile pentru întregul sistem.

4.2. Instalarea fonturilor Type 1

4.2.1. Rularea Type1inst

Cea mai usoară metodă de a face fonturile Type 1 disponibile X-ului este folosirea utilitarului Type1inst. Acesta este un script perl care crează automat fişierele fonts.dir şi fonts.scale de care are nevoie X pentru a folosi fonturile. Schimbaţi directorul în locul unde tineţi fonturile şi rulaţi type1inst:
	cd director
	type2inst

4.2.2. Dacă aveţi pachetul xfs

Acum trebuie să adăugaţi fonturile la calea dvs. de fonturi. Dacă rulaţi deja versiunea independenta de xfs (conform sectiunii 4.4), realizaţi acest lucru editând fişierul dvs. de configurare al lui xfs. Utilizatorii Red Hat pot folosi pur-si-simplu chkfontpath. Comanda este chkfontpath --add director

Fonturile dvs. vor fi disponibile pentru X după ce reporniţi xfs sau îi spuneţi să reîncarce fişierul de configurare trimiţându-i un semnal SIGHUP. S-ar putea să trebuiască să rulaţ şi comanda xset fp rehash.

Ar trebui ca fonturile dvs. să fie acum disponibile pentru X. Rulaţi comanda
	xset fp rehash
şi X va putea găsi noile fonturi.

4.2.3. Dacă nu aveţi pachetul xfs

În acest caz trebuie să adăugaţi directorul ce conţine noile dvs. fonturi la calea de fonturi, aşa cum a fost descris anterior.

4.3. Fonturi TrueType

Adăugarea fonturilor TrueType este puţin mai dificilă, pentru că aveţi nevoie de un server capabil să servească fonturi TrueType. Cele două servere de fonturi ce pot face acest lucru sunt xfstt şi xfs.

xfstt este un server de fonturi TrueType. Deşi este uşor de configurat şi e chiar folositor, se pare că xfs devine mai popular. Principalul avantaj al lui xfs faţă de xfstt este că suportă atât fonturile Type 1 cât şi cele TrueType.

4.3.1. xfstt

Pentru a seta xfstt descărcaţi-l şi instalaţi-l. Odată instalat, trebuie să mai faceţi următoarele:

  1. Instalaţi fonturile în directorul specificat (citiţi documentaţia ce vine cu pachetul).

  2. cd în acel director şi rulaţi xfstt --sync. Aceasta va face ca xfstt să caute fonturile şi să creeze fişierul fonts.dir.

  3. Acum adăugati unix/:7100 la calea dvs. de fonturi.

Ar trebui ca acum să puteţi afişa fonturile dvs. TrueType iar acestea să fie disponibile pentru aplicaţii cum ar fi GIMP şi Netscape. Aţi putea dori să configuraţi xfstt să pornească de fiecare dată când porneşte sistemul. Verificaţi dacă este inclus vreun fişier de pornire în pachetul instalat (dacă folosiţi ROM, puteţi folosi rpm -ql xfstt |grep init şi uitaţi-vă după un fişier cu nume ce arată ca /etc/rc.d/init.d/xfstt). Dacă nu aveţi un script init, puneţi următoarele linii în /etc/rc.local astfel:
	/usr/x11R6/bin/xfstt -sync
	/usr/x11R6/bin/xfstt &

4.4. xfs

Unele dintre distribuţiile recente de Linux sunt livrate cu serverul de fonturi xfs configurat să ruleze ca un program independent. Notabil, RedHat şi toate distribuţiile bazate pe acesta folosesc acest xfs modularizat cu îmbunătăţiri pentru fonturi TrueType. Debian distribuie de asemenea xfs, dar în versiunea lor stabilă ("potato") nu este compilat suportul pentru TrueType, deşi în versiunea în testare ("woody") acest suport este prezent.

Rulând xfs ca un server de sine stătător are câteva avantaje, în special dacă acesta este compilat cu suport pentru TrueType. Principalul avantaj este că întrucât serverul de fonturi nu mai este ataşat de serverul X, este posibil să servească fonturi altor display-uri din reţea (remote displays). De asemenea, este mult mai uşor de modificat calea de fonturi.

4.4.1. Calea xfs

Ca server de fonturi, xfs are propria sa cale de fonturi. Unii s-ar putea întreba care este rolul acesteia în imaginea de asamblu. Aceasta funcţionează cam aşa: puteţi plasa serverul de fonturi xfs în calea de fonturi a lui XFree86 adăugând unix/:port în calea acestuia de fonturi. Odată făcut acest lucru, orice font în calea de fonturi a lui xfs devine automat disponibil pentru XFree86.

Calea de fonturi a lui xfs este determinată de fişierul său de configurare, care este /etc/X11/fs/config pe RedHat şi /etc/X11/xfs/config pe Debian. Utilizatori Redhat nu trebuie să editeze explicit acest fişier, în schimb ei pot folosi utilitarul chkfontpath. Sintaxa acestuia este simplă:
	chkfontpath --add director
Utilizatorii altor distribuţii pot edita fişierul de configurare astfel:
	catalogue = /usr/X11R6/lib/X11/fonts/misc:unscaled,
	...
	/usr/share/fonts/noile_mele_fonturi/,
	...
	/usr/share/fonts/un_alt_director
	# in 12 points, decipoints
	default-point-size = 120
	...
Secţiunea de deasupra ar adăuga /usr/share/fonts/noile_mele_fonturi/ la calea de fonturi a lui xfs. De notat că ultima linie din lista de directoare nu se termină cu virgulă. Pentru ca aceste modificări ale căii de fonturi să devină efective, xfs trebuie reîncărcat rulând /etc/init.d/xfs reload sau trimiţându-i un semnal SIGHUP cu "kill -HUP [pid]" sau "killall -HUP xfs". Alternativ, puteţi reporni xfs, deşi dacă faceţi acest lucru ar fi o idee bună să reporniţi şi sesiunea X.

4.4.2. Instalarea unui font în xfs

Pentru a prepara un font pentru xfs, trebuie să faceţi următorii paşi:

  • Dacă nu aveţi xfs instalat, trebuie să-l instalaţi.

  • Puneţi noile fonturi într-un director.

  • Dacă instalaţi fonturi Type 1, preparaţi noul director pentru server rulând type1inst în acel director.

  • Dacă instalaţi fonturi Truetype, (vă reamintim că nu toate distribuţiile pot folosi TrueType via xfs!), preparaţi noul director pentru server rulând
    	ttmkfdir -o fonts.scale;  
    	mkfontdir
    
    în directorul ce conţine noile fonturi. Dacă aţi creat un nou director pentru fonturi s-ar putea să trebuiască să copiaţi fonts.scale în fonts.dir sau să creaţi o legatură simbolică. ttmkfdir face parte din pachetul freetype.

  • Acum puteţi adăuga noul dvs. director la calea de cautare a lui xfs. Utilizatorii distribuţiei RedHat sau a celor bazate pe RedHat pot face acest lucru cu utilitarul chkfontpath. Restul utilizatorilor pot face acest lucru editând fişierul de configurare a lui xfs

  • Dacă xfs este deja instalat pe sistemul dvs. ar trebui să vedeţi pe ce port rulează acesta. Puteţi face acest lucru astfel:
    	ps ax|grep xfs
    

  • Verificaţi apoi calea de fonturi de XFree86 cu comanda:
    	xset -q
    

  • Dacă această cale include ceva de genul unix:/număr_port unde număr_port este portul pe care rulează serverul, atunci aveţi deja xfs setat corespunzător. În caz contrar, ar trebui să-l adăugaţi la calea de fonturi a lui XFree86.
    	xset fp+ unix/:număr_port
    	xset fp rehash.
    
    Puteţi să-l adăugaţi permanent editând fişierul dvs. .xinitrc precum am explicat anterior. Pentru a adăuga calea pentru întregul sistem, editaţi fişierul dvs. XF86Config (unul dintre fişierele /etc/X11/XF86Config, /etc/XF86Config sau /usr/X11R6/lib/X11/XF86Config), adăugând o linie FontPath unix:/număr_port în secţiunea Files. Iată un exemplu:
    		...
    		Section "Files"
    		...
    		
    		FontPath "unix/:-1" 
    		...
    		EndSection
    		...
    

  • Dacă xfs este deja instalat corespunzător, îi puteţi spune să reîncarce sau să repornească (aşa cum am mai explicat) astfel:
    		/etc/rc.d/init.d/xfs restart
    

  • După ce reporniţi xfs, ar fi bine să reporniţi şi sesiunea dvs. X.

5. Adăugarea fonturilor pentru Ghostscript

Pentru a face fonturile disponibile pentru Ghostscript este suficient să-i spuneţi acestuia unde sunt locate fişierele corespunzătoare pentru un anumit font. Fişierul care trebuie editat este /usr/share/ghostscript/versiune/Fontmap. Formatul este evident, de îndată ce vă aruncaţi o privire pe el.

5.1. Type 1

Adăugarea fonturilor Type 1 este foarte simplă. Rulaţi type1inst în directorul ce conţine noile fonturi. type1inst va genera un fişier numit Fontmap. Adăugaţi acest fişier la fişierul Fontmap folosit de ghostscript.

5.2. TrueType

Adăugarea fonturilor TrueType e puţin mai complicată, pentru că trebuie să obţineti numele fontului TrueType. O cale (ceva cam brutală) este să folosiţi convertorul ttf2pt1 (TrueType în Type 1) şi să extrageţi numele fontului din fişierul afm (trebuie să existe o cale mai eficientă de a realiza acest lucru, dar şi aceasta merge, aşa neelegantă cum e). Daţi această comandă:
		ttf2pt1 -A fontname - 2 > /dev/null | grep FontName
Apoi, adăugaţi o intrare în fişierul Fontmap a lui ghostscript cu formatul corect, ca de exemplu
    ceva-font (/usr/share/font/subdirector/cevafont.pfb).
Această metoda e OK pentru un singur font, dar încercaţi să faceţi acelaşi lucru pentru 500 de fonturi. Acesta este tipul de sarcini la care este bun un script perl:
#!/usr/bin/perl
# ttfontmap -- generate fontmap file for TrueType fonts
my $directory=shift || print STDERR "Usage: ttfontmap {directory}\n";

$directory=~s/\/$//;

for my $fontname ( glob ( "$directory/*.ttf" ) )
{
    open ( R, "sh -c \"ttf2pt1 -A $fontname - 2>/dev/null\" |" );
    while ( <R> )
    {
        if ( $_ =~ /^FontName/ )
        {
            s/^FontName\s*//;
            chomp;
            print "/" .  $_ . "    ($fontname);\n" ;
        }
    }
    close R;
}           
Puteţi descărca acest script .

Pentru a seta acest script, tot ce trebuie să faceţi este să-l copiaţi într-un fişier numit ttfontmap şi să-l puneţi undeva în PATH-ul dumneavoastra (cum ar fi /usr/bin). Rulati apoi acest script astfel:
	ttfontmap director > fişier_ieşire    
unde director este directorul ce conţine fonturile. Veţi obţine fişierul fisier_iesire pe care îl puteţi adăuga la fişierul ghostscript fontmap. Notă: unii vor observa că s-ar putea folosi:
	ttfontmap directory >> /usr/share/ghostscript/versiune/Fontmap
Totuşi, vă sfatuiesc să nu folosiţi această comandă (ce s-ar întâmpla dacă aţi scrie numai ``>'' în loc de ``>>'' ?).

5.3. Folosind ghostscript pentru a vedea fonturi

Odată ce aţi făcut fonturile disponibile pentru ghostscript, puteţi să verificaţi cum arată acestea (preview). Realizaţi acest lucru rulând interpretorul ghostscript pe fişierul prfont.ps (pe care îl găsiţi sub directorul /usr/share/ghostscript/versiune); la promptul interpretorului scrieţi: /Numefont DoFont (unde Numefont este numele ghostscript al fontului pe care doriţi să îl vedeti). Există câteva alte metode prin care puteţi invoca gs. De exemplu, dacă doriţi să creaţi un fisier Postscript la care să vă uitaţi într-un vizualizor Postscript cum ar fi gv, puteţi folosi comanda gs -sDevice=pswrite -sOutputFile=numefişier.ps prfont.ps După aceea puteţi chiar tipări fişierul dvs. de ieşire.

6. Conversia de la True Type la Type 1

6.1. De ce?

Sau probabil şi mai bine ar fi să întrebaţi ``de ce nu?''. Un utilizator de Linux obişnuit a trecut prin migraţia de la Windows şi probabil are o colecţie enormă de fonturi TrueType. Multe dintre aceste fonturi (de exemplu cele ce vin cu MSWord şi produsele Corel) sunt de o calitate destul de bună. Totuşi, unele aplicaţii Linux cum ar fi StarOffice şi LaTeX nu suportă fonturile TrueType, dar suportă fonturile Type 1. Actualizare: se pare că StarOffice poate folosi fonturi TrueType, dar încă încerc să înţeleg toate detaliile. În cel mai fericit caz, se pare că sunt necesare nişte trucuri înfiorătoare. Este bineînteles păcat, pentru că având suport pentru TrueType în ghostscript şi servere de fonturi TrueType, Linux are infrastructura necesară pentru a mânui fonturile TrueType.

6.2. Cum ?

Pentru a converti fonturile dvs. Truetype în fonturi Type 1 mergeţi la http://quadrant.netspace.net.au/ttf2pt1/ şi luaţi ttf2pt1. Pentru a converti un font TrueType într-un font Type 1, folosiţi următoarea comandă:
	ttf2pt1 -b file.ttf nume
unde nume este numele fişierului corespunzător noului font Type 1, adică e arbitrar. O idee bună ar fi să folosiţi acelaşi nume ca şi cel al fişierului ttf, ca de exemplu ttf2pt1 -b foo.ttf foo.

Pentru un singur font e simplu. Dacă avem însă un numar mare de fonturi va trebui să folosim o buclă:
	for X in *.ttf; do ttf2pt1 -b $X ${X%%.ttf}; done
Alternativ, puteţi descărca pachetul ttfutils şi folosi ttf2type1 pentru a realiza conversiile.
	ttf2type1 *.ttf

7. Aplicaţii publishing WYSIWYG şi fonturile

7.1. Introducere şi vedere de ansamblu

Instalarea fonturilor pentru publicarea WYSIWYG pe Linux este o sarcină relativ complexă. Aceasta implică în general trei paşi:

  • Faceţi fonturile disponibile pentru serverul X.

  • Faceţi fonturile disponibile pentru ghostscript.

  • Faceţi fonturile disponibile pentru aplicaţie.

Principalul motiv pentru complexitate este că sistemul de tipărit al fonturilor (ghostscript) nu are nici o legatură cu sistemul fonturilor pentru ecran. Într-un fel, mâna stângă a Linux-ului nu ştie ce face mâna sa dreaptă. Această problemă nu e uşor de reparat, pentru că e posibil ca fonturile de imprimantă şi cele pentru ecran să se afle pe maşini diferite, aşa că nu există nici o garanţie că toate fonturile clienţilor X pot fi tipărite.

Vestea bună este că cele mai multe aplicaţii WYSIWYG folosesc o soluţie rezonabilă pentru această problemă. Soluţia implică folosirea unui mecanism care asociază fonturi de ecran fonturilor de imprimantă. (Aceasta este problema principală. Mai sunt şi alte probleme, cum ar fi gruparea variantelor bold, italic şi roman în ``familii'' de fonturi.) Din păcate, nu există nici un standard pentru a realiza acest lucru. Se pare că standardele pentru managementul fonturilor care se adresează acestei probleme ar putea simplifica imens instalarea de fonturi în sistemele de publicare WYSIWYG, pentru că toate aplicaţiile ar putea folosi o configuraţie validă pentru întregul sistem (în loc de câte una pentru fiecare aplicaţie).

7.2. Applixware

Există doua metode de a instala fonturi în Applixware. Prima dintre acestea presupune folosirea aplicaţiei FontTastic, care este serverul de fonturi ``privat' al lui Applixware. Cealaltă metodă presupune editarea fontmap-ului Applixware, pentru a folosi un font deja instalat pe sistem. Instalarea în serverul de fonturi este mai convenientă, dar fonturile instalate astfel pot fi tipărite doar la rezoluţia de 300dpi.

7.2.1. FontTastic

Folosirea FontTastic-ului este metoda cea mai simplă. Pentru a instala fonturi noi, urmaţi aceşti paşi:

  1. Rulaţi Applixware ca root.

  2. Faceţi clic pe meniul Tools (unelte).

  3. Alegeţi ``Font Installer'' (instalator fonturi).

  4. Bifaţi ``OK'' în fereastra de dialog.

  5. Faceţi clic pe meniul ``Catalog'' şi alegeţi ``Create'' (crează).

  6. Puneţi un nume în căsuţa catalog name (nume catalog). Nu contează ce puneţi acolo. Pentru restul acestui exemplu vom presupune ca aţi scris ``foobar''.

  7. Selectaţi catalogul dvs. foobar din lista de manipulare a cataloagelor.

  8. Din meniul ``Services'' (servicii), selectaţi ``install fonts into -> FontTastic font server'' (instalează fonturi în serverul de fonturi FontTastic).

  9. Asiguraţi-vă că aţi selectat catalogul foobar din lista de cataloage apoi apăsaţi butonul ``select files'' (selectează fişiere).

  10. Folosiţi dialogul de selectare a fişierelor pentru a selecta fonturile pe care doriţi să le instalaţi. Apăsaţi ``OK'' după ce aţi selectat fişierele. De exemplu dacă doriţi să selectaţi arial.ttf din directorul /usr/share/fonts/ttfonts/, trebuie să scrieţi /usr/share/fonts/ttfonts în dialogul ``Current Directory'' (directorul curent) apoi faceţi clik pe ``OK''. De notat că puteţi selecta mai multe fişiere, dar trebuie să fie toate din acelaşi director.

  11. Puteţi edita lista de fonturi pe care aţi selectat-o şi eventual să ştergeţi sau redenumi unele dintre ele.

  12. Când sunteţi gata, faceţi clic pe butonul ``install fonts'' (instalează fonturi). Apoi faceţi clic pe ``OK''.

  13. Mergeţi la meniul ``Services'' (servicii) şi alegeţi ``Update'' (actualizează). Bifaţi ``OK'' în fereastra de dialog modal, apoi alegeţi ``Exit'' (ieşire) din meniul ``Services''. Iesiţi din applix.

  14. Felicitari, aţi terminat! Noile fonturi vor fi disponibile când reporniţi Applix.

7.2.2. Folosirea fonturilor de sistem cu Applixware

Această metodă este mai complicată dar produce rezultate mai bune. Vă recomand această metodă pentru fonturi ce sunt foarte importante şi pe care le folosiţi des. Există câţiva paşi pe care trebui să îi faceţi:

7.2.2.1. Faceţi fonturile disponibile pentru serverul X

Această procedură este explicată în Secţiunea 4.

7.2.2.2. Faceţi fonturile disponibile pentru ghostscript

Această procedură este explicată în Secţiunea 5.1.

7.2.2.3. Editaţi fontmap.dir

Acesta este ultimul pas în a face fonturile dvs disponibile pentru Applix şi de asemenea cel mai lung dintre ele. Fişierul fontmap.dir se găseşte sub directorul axdata/fontmetrics din instalarea applix. Scopul acestui pas este să informaţi applix care font de ecran este asociat cu care font contur (outline). Aceasta este în general o problemă destul de complexă, pentru că fonturile de ecran nu se află întotdeauna pe acelaşi computer pe care este instalată aplicaţia.

Vom descrie cum să adăugaţi fonturi la fontmap.dir. În acest exemplu vom adăuga fontul italic Baskerville.

  1. Mai întâi adăugaţi linia următoare:
        FontRecord= Baskerville -Normal-Italic
    
    De fapt, numele pe care îl folosiţi în FontRecord este complet arbitrar. Totuşi, înregistrarea fontului trebuie să fie unică. Din această cauză este bine să se folosească numele pe care îl foloseşte ghostscript pentru acest font.

  2. Apoi, urmează această linie:
        Family = Baskerville.
    
    Numele de familie al fontului este numele ce apare în meniul de selecţie a fonturilor. De obicei, acesta nu este unic, pentru că variantele bold, italic, roman şi bold-italic ale fontului vor merge de obicei sub aceeaşi familie.

  3. Dacă fontul are o varianta bold, italic sau amândouă, trebuie adăugate următoarele linii:
        Slant = 1
    
    dacă fontul este italic şi
        Weight = 1
    
    dacă fontul este bold. Dacă fontul este bold şi italic trebuie adăugate ambele linii. În acest exemplu trebuie adăugată numai linia:
        Slant = 1.
    

  4. Mai adăugaţi o linie ca aceasta:
    	ScreenName = "-paradise-baskerville-medium-i-normal--0-0-0-0-p-0-iso8859-1"
    
    Numele de ecran (ScreenName) este numele pe care îl foloseste serverul X pentru font. Puteţi obţine o listă a numelor de fonturi ce conţin şirul "bask" cu comanda:
    	xlsfonts|grep -i bask
    

  5. Adăugaţi o linie cu numele fontului de imprimantă:
        PostScriptPrinterName = Baskerville-Normal-Italic
    

  6. Apoi trebuie specificată locaţia fişierelor de metrice şi contur ale fontului:
    	MetricsFile = /usr/share/fonts/misc/baskvli.afm
    	Type1FontFileName = /usr/share/fonts/misc/baskvli.pfb
    
    Dacă adăugaţi un fişier TrueType, puteţi folosi ttf2pt1 pentru a genera un fişier afm:
    		ttf2pt1 -A foo.ttf - > foo.afm
    
    (sau obţineţi pachetul ttfutils şi folosiţi ttf2afm). Apoi, folosiţi ceva de genul:
    	MetricsFile = /usr/share/fonts/misc/foo.afm
    
    Nu includeţi o directivă Type1FontFileName -- lăsaţi-l pe ghostscript să aibă grijă de asta.

Asta-i tot. După ce adăugaţi întreaga familie de fonturi ar trebui să aveţi ceva de genul:
	FontRecord = Baskerville-Normal
	Family = Baskerville
	ScreenName = "-paradise-baskerville-medium-r-normal--0-0-0-0-p-0-iso8859-1"
	PostScriptPrintName = Baskerville-Normal
	MetricsFile = /usr/share/fonts/misc/baskvl.afm
	Type1FontFileName = /usr/share/fonts/misc/baskvl.pfb

	FontRecord = Baskerville-Normal-Italic
	Family = Baskerville
	Slant = 1
	ScreenName = "-paradise-baskerville-medium-i-normal--0-0-0-0-p-0-iso8859-1"
	PostScriptPrintName = Baskerville-Normal-Italic
	MetricsFile = /usr/share/fonts/misc/baskvli.afm
	Type1FontFileName = /usr/share/fonts/misc/baskvli.pfb

	FontRecord = Baskerville-Bold
	Family = Baskerville
	Weight = 1
	ScreenName = "-paradise-baskerville-bold-r-normal--0-0-0-0-p-0-iso8859-1"
	PostScriptPrintName = Baskerville-Bold
	MetricsFile = /usr/share/fonts/misc/baskvlb.afm
	Type1FontFileName = /usr/share/fonts/misc/baskvlb.pfb     

	FontRecord = Baskerville-Bold-Italic
	Family = Baskerville
	Weight = 1
	Slant = 1
	ScreenName = "-paradise-baskerville-bold-i-normal--0-0-0-0-p-0-iso8859-1"
	PostScriptPrintName = Baskerville-Bold-Italic
	MetricsFile = /usr/share/fonts/misc/baskvlbi.afm
	Type1FontFileName = /usr/share/fonts/misc/baskvlbi.pfb     

Se pot face mai multe cu acest fişier de configurare. Fişierul în sine are un glosar (glossary) care explică formatul fişierului de configurare.

7.3. Star Office

În această secţiune ne ocupăm de Star Office 5.0. Procedeul este similar pentru Star Office 5.1, dar utilitarul se numeşte spadmin, nu psetup. Trebuie menţionat că pagina lui John McLanghlin este o sursă excelentă pentru acest subiect şi a fost sursa de inspiraţie pentru ceea ce urmează.

După ce am încercat atât Star Office 5.0 cât şi 5.1, pot spune că Star Office 5.1 pare să fie mai prietenos când este vorba de adăugat fonturi noi. Nu am reuşit să adaug fonturi TrueType la Star Office 5.0, dar s-a dovedit să fie relativ uşor în Star Office 5.1.

7.3.1. Salvaţi o copie de rezervă înainte de a începe!

Ar fi bine să faceţi o copie de rezervă a fişierelor de configurare, în caz că le veţi strica din greşeală. Modificarea fonturilor va afecta câteva fişiere în directorul xp3. Ar trebui să faceţi o copie de rezervă pentru xp3/psstd.fonts şi de fapt vă recomand să faceţi o copie a întregului director xp3. Puteţi folosi comanda:
	tar cvzf xp3.tgz xp3
pentru a crea o copie de rezervă. Pentru a restaura fişierele, ştergeti directorul xp3 şi apoi despachetaţi arhiva:
	rm -rf xp3
	tar xvzf xp3.tgz

7.3.2. Adăugarea fonturilor Type 1 la Star Office

Adăugarea fonturilor Type 1 la Star Office este relativ simplă. Dacă doriţi să folosiţi fonturile dvs. TrueType cu Star Office 5.0, cel mai bine ar fi să le convertiţi în fonturi Type 1 şi apoi să urmaţi procedura descrisă în această secţiune. Dacă aveţi Star Office 5.1, pentru fonturi TrueType folosiţi procedura descrisă în sectiunea următoare (deşi e ceva mai dificilă). Mai întâi realizaţi cei doi paşi obişnuiţi -- faceţi fonturile disponibile pentru serverul X şi ghostscript. Odată făcut acest lucru, fontul poate fi instalat pentru Star Office folosind utilitarul psetup. Procedura este următoarea:

  1. Ca root, rulaţi psetup (sau spadmin dacă aveţi Star Office 5.1).

  2. Apăsaţi butonul ``add fonts'' (adaugă fonturi).

  3. Cel mai uşor lucru de făcut după aceasta este să apăsaţi butonul ``initialize font path'' (iniţializează calea de fonturi). Acesta va pune o listă cu toate fonturile din calea de fonturi a serverului X în căsuţa cu lista de fonturi.

  4. Alegeţi directorul ce conţine fontul pe care doriţi să-l instalaţi (ar trebui să fie într-o casuţă/listă), apoi apăsaţi ``OK''.

  5. Apăsaţi butonul ``convert all font metrics'' (converteşte toate metricele de fonturi).

Asta-i tot. Sunteţi gata. Puteţi ieşi (sau faceţi clic pe ``OK'' până termină). Când reporniţi Star Office veţi avea disponibile noile fonturi.

7.3.3. Adăugarea fonturilor TrueType la Star Office

Adăugarea fonturilor TrueType la Star Office nu este simplă, dar este posibilă. După multă muncă şi ore lungi de studiu a paginii lui John McLanghlin, am reuşit în cele din urmă să le fac să meargă în Star Office 5.1. De notat că această procedură nu merge pentru Star Office 5.0. Următori paşi sunt necesari dacă tipăriţi prin ghostscript:

  • Faceţi fonturile disponibile pentru serverul X.

  • Faceţi fonturile disponibile pentru ghostscript.

  • Aveţi nevoie de fişierele afm pentru fonturile pe care doriţi să le adăugaţi. Folosiţi comanda:
    	ttf2pt1 -A foo.ttf - > foo.afm
    
    pentru a crea fişierele afm. Alternativ, puteţi obţine pachetul ttfutils şi folosi ttf2afm. Avantajul acestuia este că puteţi prelucra mai multe fişiere deodată, ca de exemplu:
    	ttf2afm *.ttf
    

  • Star Office are nevoie de fişierele pfb corespunzătoare fiecărui fişier ttf. Puteţi să le creaţi cu comanda:
    	touch foo.pfb
    
    De fapt, Star Office foloseşte acest fişier numai pentru tipărire. Adăugand fontul în PPD şi prin urmare făcând Star Office să creadă că fonturile sunt în imprimanta dvs. (când de fapt ele sunt în sistemul de rendering al lui ghostscript), puteţi evita folosirea acestor fişiere. Se pare că Star Office are nevoie doar ca fişierele pfb să existe pentru a instala fonturile (dar acestea pot fi goale).

  • Acum puteţi rula spadmin şi instala fonturile.

  • Adăugaţi fonturile la fişierul PPD corespunzător configuraţiei imprimantei dumneavoastră. Numele pe care îl folosiţi pentru font trebuie să fie acelaşi ca cel pe care îl foloseşte Star Office, nu numele fontului ghostscript. De exemplu, dacă fontul este foobar.ttf şi fişierul afm corespunzător este foobar.afm, puteţi folosi numele ``foobar'' pentru fontul din fişierul PPD. Intrarea respectivă ar trebui să arate cam aşa:
    *Font cloistrk: Standard "(001.002)" Standard ROM
    

Pe de altă parte, dacă nu tipăriţi prin ghostscript, aveţi alte probleme pe care trebuie să le rezolvaţi. În acest caz, e o idee proastă să păcăliţi Star Office că imprimanta dvs. are fonturile respective disponibile, pentru că de fapt imprimanta nu le are în ROM, aşa că gv va arăta fişierele PostScript perfect, dar imprimanta nu va putea să le tipărească. Dacă aveţi o imprimantă PostScript diferenţele principale sunt următoarele:

  • Nu editaţi fişierul PPD.

  • În loc să folosiţi touch foo.pfb pentru a crea fişiere pfb goale, aveţi nevoie ca fişierele pfb să fie fonturi Postscript Type42. Un font Type 42 este de fapt un ``font TrueType pentru imprimantă''. Probabil că nici nu remarcaţi fonturile Type 42 chiar şi când le folosiţi, pentru că cele mai multe aplicaţii le folosesc transparent. Pentru a crea fonturile Type 42 folosiţi ttfps astfel:
    	ttfps foo.ttf foo.pfb
    

Există câteva capcane. Uneori, Star Office ar putea să nu aleagă fontul de ecran pe care îl doriţi. Este mai bine să verificaţi fişierul xp3/psstd.fonts (si poate să îl editaţi) pentru a vă asigura că Star Office foloseşte în fapt fontul pe care îl doriţi pentru afişarea pe ecran. De asemenea, Star Office nu se descurcă deloc dacă există probleme de configurare. Dacă există ceva greşit în configuraţia dvs, se poate ca procesorul de texte să nici nu pornească. Acesta este motivul pentru care v-am recomandat să creaţi o copie de rezervă a directorul dvs. xp3.

7.3.4. Ce se întâmplă după perdea

Dacă doriţi să instalaţi fonturi TrueType în Star Office, s-ar putea să trebuiască să înţelegeţi cum le foloseşte Star Office. Când rulaţi spadmin sau psetup se întâmplă următoarele:

  • Star Office crează legaturi simbolice către fişierul contur pfb în directorul dvs. xp3/pssoftfonts.

  • Fişierul afm este copiat în directorul xp3/fontmetrics/afm/.

  • Este adăugată o intrare în fişierul xp3/psstd.fonts. Acesta conţine numele tuturor fonturilor de ecran folosite de Star Office (în particular asociază fonturile de ecran cu fişierele de contur corespunzătoare).

De aceea este bine să creaţi o copie de rezervă pentru întregul director xp3 -- este singura cale convenientă de a restaura Star Office la o configuraţie corectă.

7.4. Word Perfect

Nu avem încă nimic despre acest subiect. Pagina de web a lui Rod Smith este sursa principală referitoare la instalarea fonturilor în Word Perfect.

8. Netscape

Probabil cea mai notorie aplicaţie în privinţa fonturilor este Netscape. Totuşi, există o procedură destul de simplă pentru a ataca modul hidos în care foloseşte Ntescape fonturile. Principala problemă este că Netscape vrea să foloseasca fonturi 75dpi care de obicei sunt prea mici. Puteţi fixa această problemă specificând resursele X corespunzătoare în fişierul dumneavoastră .Xdefaults:
	Netscape*documentFonts.sizeIncrement: 20
	Netscape*documentFonts.xResolution*iso-8859-1: 100
	Netscape*documentFonts.yResolution*iso-8859-1: 100
Numărul 100 poate fi ales arbitrar. De exemplu, dacă doriţi fonturi cu adevărat mari, cum îmi plac mie, atunci puteţi folosi 150 în loc de 100.

Cealaltă sugestie cu privire la această aplicaţie este să obţineţi pachetul cu fonturi de la Microsoft. Aceste fonturi sunt folosite extensiv şi este cu adevărat important dacă aveţi (sau nu aveţi) aceste fonturi.

9. TeX / LaTeX

9.1. Scurtă introducere despre fonturile LaTex/Tex

Adăugarea de fonturi pentru Tex şi LaTex este o procedură oarecum complexă. Totuşi, ca şi multe alte lucruri, este simplă dacă şti cum să o faci. Unele fonturi sunt distribuite în format metafont şi unele în format Type 1. De obicei formatele Type 1 sunt disponibile mai uşor. Totuşi, fonturile metafont au avantajul distinct că îşi pot ajusta forma la diferite mărimi, în timp ce fonturile Type 1 şi TrueType sunt pur şi simplu versiuni la diferite dimensiuni (point sizes) lărgite sau micşorate ale aceleiaşi forme. Principalul motiv pentru care această caracteristică este de dorit este că ideal, fonturile ar trebui să fie (relativ) mai late la dimensiuni mai mici şi mai înguste la dimensiuni mai mari.

Pentru această discuţie ne vom concentra pe fonturile Type 1, întrucât acestea sunt mai larg răspândite şi mai dificil de instalat.

Iată o scurtă introducere despre fonturile LaTex. LaTex foloseşte următoarele tipuri de fişiere de font pentru manipularea fonturilor Type 1:

  • .pl -- lista de proprietăţi. Aceasta este o versiune a unui fişier de metrice a unui font tex, ce poate fi citită de un om.

  • .vpl -- lista de proprietăţi virtuale. Versiune a unui fişier de font virtual ce poate fi citită de un om.

  • .fd -- definiţie de font. Folosit pentru a defini o familie de fonturi.

  • .tfm -- metrice de font tex. Acesta este un fişier de metrice, asa cum este explicat în glosar. Acesta este complet analog fişierelor .afm folosit de fonturile Type 1. TeX are nevoie de metrice de fonturi pentru aşezarea corespunzătoare în pagină a textului.

  • .vf -- font virtual. Aceste fişiere conţin detalii de encodare şi acţionează ca interpretori. TeX le tratează ca fonturi. De exemplu, să zicem că aveţi un font ciudat foobar-exp.pfb care conţine doar câteva (să zicem 20) caractere alternative şi că există un font virtual ce foloseşte câteva dintre aceste caractere alternative (şi ia restul caracterelor din fontul foobar.pfb). Dvips ar putea spune ``vreau caracterul 65 al fontului virtual foo.vf''. Dvips stie că 65 este întotdeauna un ``a'' în schema lui TeX. Prin urmare, hărţile de fonturi virtuale ale TeX-ului cer caracterul 14 din fontul Type 1 foobar.pfb (care ar putea fi ``a''-ul alternativ în fontul Type 1 foobar.pfb). Mecanismul de fonturi virtuale este foarte flexibil şi permite ca fonturile să fie construite din mai multe fişiere de fonturi. Acesta este util când sunt folosite fonturi cum ar fi fonturile ``expert'' ale lui Adobe.

  • .pk -- font bitmap dependent de dispozitiv. Acestea sunt construite de obicei la nevoie (acestea sunt desene (renderings) de fonturi Type 1 şi metafont). Fonturile .pk au de obicei rezoluţie înaltă (300-1200dpi) şi sunt destinate pentru a fi folosite pe o imprimantă. Datorită rezoluţiei lor înalte şi faptului că fiecare dimensiune în puncte a fiecărui font cere un fişier .pk, acestea ar avea nevoie de foarte mult spaţiu pe disc, aşa că fişierele sunt ţinute în memoria ``cache'' şi nu salvate pe disk.

  • .mf -- fişiere metafont. Metafont este limbajul de programare a graficelor folosit intensiv pentru designul fonturilor (deşi poate fi folosit şi pentru grafice/imagini). Acesta are multe avantaje faţă de schemele TrueType şi Type 1. Totuşi, principalul dezavantaj este că nu sunt potrivite pentru publicarea WYSIWYG. Bineînţeles, acesta nu este un dezavantaj major când TeX este sistemul dvs. de publicare (typesetting).

Este bine să cunoaşteţi care este structura de directoare a Tex-ului. Iată principalele directoare de care e bine să ştiţi:

  • $TEXMF/fonts -- principalul director de fonturi

  • $TEXMF/fonts/type1 -- directorul de fonturi type1

  • $TEXMF/fonts/type1/foundry -- directorul pentru fişierele cu fonturi de la un anumit atelier specializat în designul fonturilor (foundry).

  • $TEXMF/fonts/type1/foundry/fontname -- conţine fontul numit name. Numele este de obicei în limba engleză uzuală şi nu trebuie să urmeze schema criptică de numire a fonturilor din TeX.

  • $TEXMF/fonts/afm/foundry/fontname -- directorul care conţine fişierele afm corespunzătoare fontului name ce aparţine atelierului specializat în designul fonturilor foundry.

  • $TEXMF/fonts/tfm/foundry/fontname -- analog cu directorul afm, dar conţine fişierele tfm.

  • $TEXMF/fonts/vf/foundry/fontname -- similar cu precedentele, dar conţine fonturi virtuale.

  • $TEXMF/fonts/source/foundry/fontname -- similar cu precedentele, dar conţine fişiere metafont.

  • $TEXMF/dvips/config/psfonts.map -- fişierul fontmap pentru dvips. Acest fişier este similar atât în funcţie cât şi format cu fişierul Fontmap al lui ghostscript.

  • $TEXMF/tex/latex/psnfss -- acesta este locul unde merg toate fişierele de definire a fonturilor.

9.2. Adăugarea fonturilor Type 1

9.2.1. Numirea fonturilor

Mai întâi, trebuie să numiţi corespunzător fonturile dumneavoastră. Vedeti documentaţia fontinst pe sistemul dvs. pentru instrucţiuni despre cum să numiţi fonturile (ar trebui să fie subdirectorul fontinst în directorul ce conţine documentaţia tetex). Pentru a scurta povestea, schema de numire este FNW{V}E{n} unde:

  • F este o abreviere de o literă a atelierului specializat în designul fonturilor (m = monotype, p = adobe, b= bitstram, f = free)

  • N este o abreviere de doua litere pentru numele fontului (de exemplu, ag = ``avant garde'')

  • W este greutatea (weight) fontului (r = regular, b = bold, l = light, d = demibold)

  • V este un variantă optională de înclinare (i = italic, o = oblique)

  • E este abrevierea pentru encoding (aproape întotdeauna 8a, care este encodingul standard adobe).

  • n este o variantă opţională de lăţime (n = narrow)

De exemplu, fontul Adobe Garamond demibold este pgad8a.

9.2.2. Crearea fonturilor virtuale şi matricilor de font tex

Acum puteţi rula fontinst astfel:
	latex `kpsewhich fontinst.sty`
apoi tastaţi la prompt:
	\latinfamily{nume_font}{}\bye
unde nume_font sunt primele trei litere ale numelui fişierului dvs. de font (de exemplu, pad pentru adobe garamond). fontinst va genera un număr de fişiere -- fişiere de descriere a fonturilor, fişiere cu liste de proprietăţi şi fişiere cu liste de proprietăţi virtuale. Mai sunt generate o multime de fişiere .mtx. Acestea sunt create de fontinst dar nu trebuie să le folosiţi. Trebuie însă să convertiţi listele de proprietăţi şi listele de proprietăţi virtuale în metrice şi fonturi virtuale. Aceasta se face folosind utilităţile vptovf şi pltotf, folosind comenzile:
	for X in *.pl; do pltotf $X; done
	for X in *.vpl; do vptovf $X; done
Apoi ştergeti fişierele vpl, pl şi mtx.

9.2.3. Configurarea programului dvips

Va trebui să editaţi fişierul de configurare al programului dvips, psfonts.map. Cel mai uşor de explicat formatul fişierului este dând un exemplu:
	marr8r          ArialMT <8r.enc <farr8a.pfa
	marbi8r         Arial_BoldItalicMT <8r.enc <farbi8a.pfa
	marb8r          Arial_BoldMT <8r.enc <farb8a.pfa
	marri8r         Arial_ItalicMT <8r.enc <farri8a.pfa
	marr8rn         Arial_Narrow <8r.enc <farr8an.pfa
8r.enc este acolo doar pentru a informa dvips de schema de encodare folosită (în toate exemplele noastre acesta este 8r, din cauza modului în care fontinst construieşte fonturile virtuale). Coloana cea mai din stânga este numele fontului folosit de TeX. A doua coloană conţine numele real al fontului care este codat în fişierul de font (acest nume poate fi dedus deschizând fişierul afm într-un editor de texte şi căutând directiva FontName). Ultima coloană conţine numele fişierului cu formele corespunzătoare fontului. Nu este necesar să furnizaţi o cale de directoare -- tex ştie unde să le caute.

9.2.4. Testarea fontului

Încercaţi să rulaţi latex pe un document ca acesta: \documentclass{article} \begin{document} \usefont{T1}{pga}{m}{n}\selectfont \huge Testing a new font \dots the quick red fox jumped over the lazy brown dogs \end{document} unde înlocuiţi pga cu numele fontului dumneavoastră. Dacă aceasta merge, sunteţi aproape gata. Tot ce mai aveţi de făcut este să puneţi toate fişierele în directoarele respective (asa cum a fost explicat în introducere), apoi rulaţi comanda
	 texconfig rehash
pentru ca tex să poată reactualiza listele de directoare.

9.2.5. Creaţi un fişier .sty

Dacă doriţi, puteţi crea un fişier .sty pentru a putea folosi mai uşor fonturile. Folosiţi fişierele din $TEXMF/tex/latex/psnfss ca model (template).

10. Obţinerea fonturilor pentru Linux

10.1. TrueType

10.1.1. Software comercial

Fonturile TrueType pot fi obţinute relativ uşor şi multe dintre acestea sunt incluse în pachete ca Microsoft Word şi Word Perfect. Cumpărând Word Perfect este un mod uşor de a obţine un număr imens de fonturi. (Şi dacă sunteţi zgârcit puteţi cumpăra o versiune mai veche de Word Perfect pentru Windows. Fonturile de pe CD încă pot fi folosite.)

10.1.2. Fonturi Microsoft

Microsoft a făcut disponibile câteva fonturi TrueType. Fişierul .exe este o simplă arhivă şi o puteţi extrage cu unzip. Le puteţi obţine de pe Internet.

10.1.3. Pagina de web a lui Luc

Pagina de web a lui Luc Devroye are legături către câteva situri cu fonturi libere. Ceea ce este unic despre aceste fonturi este că multe dintre ele sunt cu adevărat libere/gratis şi nu sunt ``fonturi warez'' (furate/copiate/reproduceri).

10.1.4. Situri de web cu fonturi TrueType

Există câteva situri de web care oferă pentru descărcat fonturi la liber. De exemplu freewareconnection.com are legături către o serie de arhive.

10.1.5. Ateliere specializate în designul fonturilor (foundries)

Câteva ateliere specializate în designul fonturilor vând fonturi TrueType. Totuşi, cele mai multe dintre acestea sunt foarte scumpe şi pentru aceeaşi bani aţi lua mai multe fonturi Type 1. Voi menţiona mai multe desprea acestea în secţiunea despre fonturi Type 1. Locul unde puteţi cumpăra fonturi TrueType la preturi rezonabile este buyfonts. Vă rugăm să citiţi secţiunea despre etică înainte de a cumpăra fonturi ieftine.

10.2. Fonturi Type 1 şi Metafont

10.2.1. Formate Windows şi Mac

Multe ateliere specializate în designul fonturilor distribuie fonturi cu gândul la utilizatorii Windows şi Mac. Aceasta poate fi uneori o problemă. De regulă, "fonturile Windows" sunt relativ usor de mânuit, pentru că acestea sunt împachetate într-un fişier zip. Singurul lucru care trebuie făcut este de convertit fişierul pfm într-un fişier afm (folosind pfm2afm).

Fonturile Macintosh sunt mai problematice, pentru că acestea sunt distribuite în format .sit.bin - arhive stuffit. Din păcate, nu există nici un utilitar pentru Linux care poate despacheta arhive stuffit create cu versiunile cele mai recente de stuffit. Singura cale este să rulati Executor (emulator Mac), sau să rulaţi stuffit în dosemu sau Wine. Odată despachetat fişierul .sit.bin, fişierele Macintosh pot fi convertite folosind t1unmac care vine cu pachetul t1utils.

Din păcate, unii producători vând fonturi Type 1 numai în format Macintosh (arhibe stuffit). Totuşi, conform expertului în fonturi Luc Devroye, toate ateliere de renume specializate în designul fonturilor fac fonturile disponibile şi pentru Mac şi pentru Windows.

10.2.2. Fonturi libere/gratis (free)

CTAN are un număr de fonturi bune, multe dintre care sunt libere/gratis (free). Multe dintre acestea sunt în format Metafont, deşi unele sunt şi fonturi Type 1. De asemenea, vedeţi Bluesky care a făcut disponibile versiuni Type 1 ale fonturilor Computer Modern. (Fonturile Computer Modern sunt fonturi de calitate excelentă -- pentru a cumpăra orice de o calitate şi completitudine comparabilă, v-ar costa în jur de 500$. Din punct de vedere al calităţii, acestea sunt comparabile cu fonturile premium.)

Pagina de web a lui Luc Devroye are legături către câteva situri cu fonturi libere. Ceea ce este unic despre aceste fonturi este că multe dintre ele sunt cu adevărat libere/gratis şi nu sunt ``fonturi warez'' (furate/copiate/reproduceri).

URW a pus fonturile PostScript standard rezidente în cele mai multe imprimante PostScript în domeniul public. Aceste fonturi sunt foarte bune.

Walnut Creek Archive are câteva fonturi disponibile liber/gratis. Unele dintre acestea sunt evident copii/reproduceri (şi nu foarte bune). Dacă un font nu vine cu vreun tip de licenţă, este foarte probabil că este copiat/reprodus. De asemenea Winsite are câteva fonturi Type 1 (în subsecţiunea fonts/atm a software-ului low pentru windows 3.x). Din păcate, câteva dintre acestea au fişiere afm cu greşeli şi cărora le lipsesc perechile kerning. (Puteţi repara fişierele afm editând secţiunea "FontName". Aceasta ar trebui să se potrivească cu numele de font furnizat în fişierul cu forme. Bineînţeles, adăugarea perechilor kerning este un subiect ce nu aparţine scopului acestui document.)

Pagina de web a lui Luc Devroye conţine şi câteva fonturi libere pe care le-a proiectat el însuşi, ca şi o mulţime de legături şi o discuţie fascinantă pe subiectul tipografiei. Acest sit trebuie vizitat neapărat. Mai există şi legături către mai multe ateliere renumite specializate în designul fonturilor.

10.2.3. Fonturi comerciale

10.2.3.1. Valoare sau Premium: De ce ar trebui să cumpăr fonturi premium?

Va întrebaţi -- de ce unele fonturi costă aşa mult şi altele sunt ieftine? Aceste fonturi sunt ``fonturile standard PostScript`` rezidente în cele mai multe imprimante PostScript. Sau faimoasa întrebare... De ce să cumpăr fonturi de calitate? Părerea mea este că pentru un utilizator obişnuit fonturile normale (cum sunt cele de pe CD-ul Bitstream) sunt relativ bune. Totuşi, dacă folosiţi fonturile pentru ``muncă adevarată'' sau sunteţi pasionat de fonturi, atunci fonturile de calitate sunt absolut necesare -- şi cele mai multe dintre fonturile de calitate sunt fie libere/gratis (ca de exemplu Computer Modern), sau sunt fonturi comerciale extrem de scumpe.

Avantajul fonturilor ieftine este evident - sunt ieftine. Fonturile de calitate au totuşi avantajele lor.

  • Chestiuni de ordin etic: Fonturile ieftine sunt mai întotdeauna copii/reproduceri. Designul de fonturi ia un timp îndelungat şi designeri experimentaţi. Fonturile ce sunt vândute pentru mai putin de 1$ pe font n-au fost cu siguranţă realizate de cei ce le vând. CD-urile cu sute de fonturi sunt aproape întotdeauna copii/reproduceri (excepţii sunt colecţiile vândute de ateliere renumite specializate în designul fonturilor, care costă mii de dolari). De obicei, acestor copii/reproduceri le lipseşte calitatea fonturilor produse de atelierele respectabile specializate în designul fonturilor.

  • Completitudine: Fonturile de calitate (în special cele de la Adobe) vin în câteva variante suplimentare pentru a furniza utilizatorului o familie de fonturi mai completă. Există adeseori variante bold, italic şi demibold, litere mari de tipar (swash), litere mici de tipar, figuri de stil vechi şi extra legături. Mai recent, Adobe are o tehnologie cu master multiplu ce dă utilizatorului o variaţie (aproape) infinită în cadrul unei singure familii de fonturi.

  • Calitate: Multora dintre fonturile libere/gratis disponibile le lipsesc unele capabilităţi esenţiale cum ar fi perechi kerning şi legături decente. Ele sunt de fapt copii ieftine. În schimb, designerii cu reputaţie depun o grămadă de efort să studieze designul original, să-l reproducă şi să-l îmbunătăţească cât mai bine.

  • Autenticitate: Persoana care a proiectat Adobe Garamond (Robert Slimback) a studiat de fapt designul original al lui Claude Garamond. Atelierele celebre specializate în designul fonturilor cercetează întotdeauna atent designele lor; nu iau fonturi de pe net şi le modifică cu Fontographer.

10.2.3.2. Valoare

  • Un loc excelent unde găsiţi CD-uri cu fonturi Type 1 de calitate rezonabilă este Bitstream. Printre produsele lor notabile sunt CD-urile cu 250 şi 500 de fonturi (acesta din urmă costa 50$ când scriam acest document). Acestea sunt fonturi de calitate rezonabilă şi sunt un punct bun de pornire pentru un utilizator obişnuit. Cele mai multe dintre fonturile folosite în produsele Corel sunt licenţiate de la Bitstream.

  • Matchfonts oferă fonturi la preţuri modeste -- acestea sunt distribuite în ``pachete'' de circa 8 fonturi pentru 30$. Acestea includ câteva fonturi caligrafice drăguţe. Toate fonturile par să fie oferite într-un format uzabil. (Fonturile ATM pentru Windows vin într-un fişier .exe. Nu vă lăsaţi păcăliţi de extensie -- este doar o arhivă zip.) Acestea nu sunt copii/reproduceri, după câte pot spune eu.

  • EFF vând fonturi TrueType la 2$ bucata. Ei au şi fonturi PostScript şi TrueType de nivel profesional'' la 16$ pe typeface.

10.2.3.3. Premium

  • Adobe are câteva fonturi de calitate pe situl lor de web. Unele dintre acestea sunt scumpe, dar au şi câteva oferte mai rezonabile, vedeţi "Adobe Type Collections". Adobe are unele dintre cele mai complete familii de fonturi de pe piaţă, de exemplu, Garamond, Caslon şi masterii lor multipli (Myriad şi Minion, folosiţi pe situl lor de web, sunt dintre cei mai plăcuţi).

  • Berthold Types Limited este un atelier major specializat în designul fonturilor (foundry) care oferă câteva fonturi de calitate. Unele sunt revândute prin Adobe, altele sunt disponibile direct de la Berthold. Au cam acelaşi preţ cu fonturile Adobe.

  • ITC dezvoltă câteva fonturi de calitate (inclusiv unele dintre cele pe care le livrează Corel cu produsele lor) la htpp://www.itcfonts.com. Ei oferă pachete de familii pentru 100-180$. Fonturile lor vin în format Type 1 şi TrueType. Alegeţi pachetul "Windows", pentru că formatele Mac sunt mai dificil de folosit pe Linux.

  • Linotype sunt un bine cunoscut atelier specializat în designul fonturilor care oferă fonturi proiectate de designeri legendari cum ar fi Herman Zapf (da, tipul ce a dat numele fontului ``Zapf Chancery''. El a mai proiectat şi fontul Palatino).

  • Monotype a dezvoltat cele mai multe fonturi livrate cu produsele Microsoft. Una dintre cele mai vechi şi mai respectabile ateliere specializate în designul fonturilor.

  • Tiro Typeworks vinde typeface-uri de bună calitate, dar cam scumpe. Typeface-urile lor sunt foarte complete, de exemplu, ei include seturi complete de legături şi litere mici de tipar, fonturi pentru titlu, etc. Unix este listat ca una dintre opţiunile de sisteme de operare -- ceea ce este o surpriză placută, după ce am văzut cuvintele ``Windows" or "Mac'' de prea multe ori...

10.2.3.4. Alte legături

Pentru legături către o grămadă de alte ateliere specializate în designul fonturilor (foundries) vedeţi pagina lui Luc Devroye.

11. Software pentru fonturi sub Linux

Există câteva pachete pentru fonturi sub Linux. Multe dintre acestea sunt esenţiale.

  • Chkfontpath este un utilitar pentru manipularea fişierului de configurare pentru xfs.

  • DTM -- the Definitive Type Manager este un utilitar pentru managementul global al fonturilor. Acesta este o versiune pentru dezvoltatori.

  • fontinst este un pachet LaTeX proiectat să simplifice instalarea fonturilor Type 1 în LaTeX.

  • Freetype este o bibliotecă TrueType care vine cu aproape toate distribuţiile Linux.

  • Ghostscript este software-ul folosit pentru tipărirea pe Linux. Versiunea care vine cu Linux este GNU ghostscript. Aceasta este o versiune mai veche decât cea mai recentă versiune de Aladdin ghostscript (care distribuie versiunile lor vechi sub GPL).

  • pfm2afm este un utilitar pentru convertirea fişierelor metrice de font pfm pentru Windows în metrice afm ce pot fi folosite sub Linux. Aceasta este bazat pe versiunea originală disponibilă la CTAN şi include modificări făcute de Rod Smith pentru a-l face să compileze sub Linux.

  • mminstance şi t1utils sunt două pachete pentru manipularea fonturilor Type 1. mminstance este folosit pentru fonturile Type 1 cu masteri multipli. t1utils este o suită de utilitare pentru conversia între diferite formate Type 1.

  • ttf2pt1 este un convertor de fonturi TrueType în fonturi Type 1. Acesta este util când aveţi aplicaţii care necesită fonturi Type 1.

  • ttfps converteşte fişiere de fonturi TrueType .ttf în fişiere Type42.

  • ttfutils este un pachet pentru manipularea fonturilor TrueType. Acest pachet are nevoie de ttf2pt1. Este folositor, dacă nu esenţial.

  • Type1inst este un pachet esenţial pentru instalarea fonturilor Type 1. Acesta simplifică instalarea considerabil.

  • xfstt este un server de fonturi TrueType pentru Linux. Este folositor, dar xfs este probabil o alegere mai bună.

  • xfsft este un server de fonturi. De notat că acesta este inclus în xfs.

  • x-tt este un server de fonturi proiectat să servească fonturi coreene şi japoneze.

12. Chestiuni de etică şi licenţiere legate de fonturi

Licenţierea fonturilor este un subiect foarte controversat. Deşi este adevărat că există o mulţime de fonturi libere/gratis, este aproape sigur că acestea sunt "furate" într-un fel sau altul, în afara de cazul în care sunt acompaniate de o licenţă ce indică altceva. Subiectul este şi mai confuz datorită legilor de proprietate intelectuală legate de Typeface-uri. Pe scurt, în SUA, fişierele de fonturi sunt protejate de copyright, dar formele fonturilor (font renderings) nu sunt. Cu alte cuvinte, este ilegal să redistribuiţi fonturi dar este perfect legal să le ``reproduceţi'' (reverse-engineer) tipărindu-le pe hârtie milimetrică şi desenând curbele care să se potrivească cu forma tipărită. Fonturile ``reproduse'' sunt în general ieftine şi libere dar de proastă calitate. Aceste fonturi, ca şi cele piratate, sunt distribuite adeseori pe CD-uri foarte ieftine ce conţin sute de fonturi. Prin urmare, nu este întotdeauna uşor să spuneţi dacă un font este ``reprodus'' sau piratat. Această situaţie crează o problemă enormă pentru oricine doreşte să furnizeze fonturi libere/gratis (free) pentru Linux.

Poate una dintre cele mei respingătoare lucruri legate de pirateria de fonturi este că diminuează artificial valoarea muncii designerilor de typeface-uri. Fonturile piratate sunt invariabil împachetate în masă pe aceste CD-uri cu sute de fonturi, fără a acorda nici un credit designerilor originali. Prin contrast, ceea ce este de apreciat despre câteva ateliere renumite specializate în designul fonturilor (foundries) este că acestea acordă credit designerilor lor.

Există multe opinii diferite în legătură cu acest subiect. Vedeţi typeright pentru o explicaţie ce suportă drepturile de proprietate intelectuală. De asemenea, vedeţi Southern Software, Inc pentru o altă opinie - dar nu cumpăraţi fonturile lor! Fonturile lor Type 1 (reproduse slăbuţ după fonturile Adobe) nu au AFM-uri şi prin urmare nu pot fi folosite.

Documentul FAQ comp.fonts discută de asemenea chestiuni legate de fonturi şi proprietatea intelectuală, precum o face şi pagina lui Luc Devroye. Aceste referinţe sunt mai puţin extreme în vederile lor.

13. Referinţe

13.1. Informaţii despre fonturi

13.2. Informaţii despre PostScript şi tipărire

14. Glosar

  • afm -- este acronimul pentru Adobe Font Metric (metrice de fonturi Adobe). Aceste fişiere conţin informaţii despre lăţimea şi interspaţiile asociate cu un font, şi nu informaţii despre forma fontului.

  • anti-aliasing (numit şi netezirea fontului) este un procedeu tehnic folosit pentru a desena (render) fonturi pe dispozitivele de joasă rezoluţie (cum ar fi un monitor). Problema cu desenarea fonturilor este aceea că fonturile consistă din contururi, dar dispozitivul le desenează prin puncte. Metoda evidentă de a desena un font este de a colora în negru pixelii din interiorul conturului şi a lăsa neschimbaţi restul pixelilor. Problema cu această metodă este că nu specifică ce se întâmplă cu pixelii aflaţi pe contur. Un algoritm mai deştept ar fi ca aceştia să fie coloraţi gri. Anti-aliasing-ul în esenţă face acest lucru.

  • fonturile bdf sunt un tip de fonturi bitmap ce pot fi folosite cu X.

  • fonturile bitmap sunt doar colecţii de puncte (dots). Fiecare caracter al fontului este specificat ca o matrice de puncte. Din această cauză fonturile bitmap sunt dependente de dispozitiv, astfel că nu puteţi avea aceleaşi fonturi bitmap pe un ecran şi o imprimantă. Exemple de fonturi bitmap pentru ecran includ fonturile .pcf şi .bdf folosite de X. Exemple de fonturi bitmap pentru imprimantă includ fonturile PK ale TeX-ului.

  • didone vedeţi modern.

  • DPI Dots Per Inch (puncte pe inch). Monitoarele afişează în mod normal la 75-100 DPI, iar imprimantele moderne variază între 300 şi 1200 DPI.

  • fonturile expert sunt colecţii de caractere adiţionale care suplimentează un font. Acestea includ fonturi cu litere mici de tipar (small caps), ornamente, legături suplimentare (ligatures) şi cifre cu lăţime variabilă. Multe dintre fonturile Adobe au disponibile fonturi expert.

  • serverul de fonturi este un program ce rulează în fundal şi care face fonturi disponibile pentru XFree86.

  • glyph un glyph este un cuvânt extravagant folosit în loc de formă. Mai exact, glyph-ul este un component ce alcătuieşte un contur de font. De exemplu, punctul de pe litera ``i'' este un glyph, precum este şi linia verticală sau serif-urile. Glyph-urile determină forma fontului.

  • kerning în fonturile cu lăţime variabilă, diferite perechi de caractere sunt pozitionate relativ diferit. Fişierele de metrice ale fonturilor conţin informaţia despre spaţiile dintre perechile de caractere, numite perechi kerning.

  • legătura (ligature) -- este un caracter special care este folosit pentru a reprezenta o secvenţă de caractere. Acesta este cel mai bine explicat de un exemplu - când sunt desenate literele ``fi'', punctul de pe ``i'' se ciocneşte cu litera ``f'', iar serif-ul din stânga de la vârful lui ``i'' se poate ciocni cu liniuţa orizontală a literei ``f''. Legătura ``fi'' este un singur caracter ce poate fi folosit în locul unui ``f'' urmat de un ``i''. Exista legături pentru ``fl'', ``ffi'' şi ``ffl''. Cele mai multe fonturi includ numai legăturile ``fi'' şi ``fl''. Celelalte legături pot fi disponibile într-un font expert.

  • metafont este un limbaj de desenare folosit pentru crearea fonturilor. Metafont are o mulţime de capabilităţi interesante, cea mai importantă dintre acestea fiind aceea că fonturile create cu metafont pot fi scalate (mărite la scară) nu numai linear. Mai exact, un font computer modern de 17 puncte generat de metafont nu are aceaşi formă ca un font de 10 puncte mărit la scară. Înainte ca Adobe să introducă tehnologia cu masteri multiplii metafont a fost unic în privinţa acestei capabilităţi. Principalul avantaj al metafont-ului este că acesta produce fonturi de înaltă calitate. Dezavantajul este că generarea fonturilor bitmap din contururi de fonturi este lent, astfel că aceste nu pot fi folosite pentru sisteme publishing WYSIWYG.

  • metricele stochează informaţii despre cât spaţiu este necesar pentru un font. Un metric de font este ca o căsuţă în care se poate include un font. Metricele de font sunt esenţiale pentru amplasarea unui text în pagină, în vreme ce forma fontului nu este. Prin urmare, fonturile cu lăţime variabilă au atât informaţii despre metrice cât şi despre formă. Metricele includ şi informaţii despre kerning.

  • fonturile modern sunt fonturi bazate pe designuri dezvoltate în secolul al 19-lea sau mai recent. Acestea au un aspect solid datorită accentului pe verticală. Fonturile modern tind să aibă mai mult ``caracter'' sau ``atitudine'' decât fonturile de stil vechi sau tranziţionale, dar au şi un anumit nivel de demnitate şi formalitate. Deşi nu sunt potrivite pentru scrierea de pasaje lungi, acestea sunt folositoare pentru adăugarea de caracter. Fontul Bodoni este un bun exemplu de font modern.

  • fonturile de stil vechi sunt o clasă tradiţională de typeface-uri. Aceste fonturi sunt bazate pe designuri ce datează din secolul al 15-lea. În vreme ce fonturile de stil vechi sunt proiectate în spiritul designerilor de demult, unele dintre acestea au fost proiectate chiar recent. În speţă, fontul Goudy Old Style a fost proiectat de Goudy la începutul secolului 20. Alte fonturi de stil vechi importante includ Garamond şi Caslon.

  • fonturile pcf sunt fonturi bitmap folosite de X.

  • PostScript este un limbaj de programare proiectat pentru descrierea conţinutului unei pagini. PostScript a fost o marcă înregistrată de inventatorul său, Adobe. Totuşi, acesta este şi un standard ISO. PostScript are nevoie de un interpretor pentru a fi desenat (rendered). Acest rol poate fi jucat de un program pe computer, cum ar fi ghostscript, sau de unele imprimante.

  • fonturile serif sunt fonturi cu mici cârlige sau ieşituri (numite serif-uri) care ajută la a face fonturile mai uşor de citit. Totuşi, serif-urile sunt chiar dificil de desenat pe dispozitive de joasă rezoluţie, în special pentru fonturile de dimensiuni mici (pentru că acestea sunt detalii de fineţe), aşa că pe dispozitivele de joasă rezoluţie, la dimensiuni mici, fonturile sans serif (fără serif-uri), cum ar fi fontul Verdana a lui Microsoft, se dovedesc mai uşor de citit. O altă problemă este aceea că există fonturi sans serif (cum sunt cele moderne) care nu sunt proiectate pentru scrierea documentelor lungi.

  • fonturile sans serif sunt fonturi fără serif-uri (sans vine din franceză şi înseamnă ``fără''). Aceste fonturi au un aspect mai minimalist/simplist. În vreme ce manuale de tipografie specifică faptul că fonturile serif pot fi folosite doar pentru titluri, acestea pot fi folosite şi în alte locuri. Există fonturi fără serif proiectate pentru lizibilitate în loc de impact. Documente scurte şi concise care sunt privite sumar (cum ar fi cataloage şi broşuri de marketing) le pot folosi şi recent, Microsoft a făcut disponibil fontul Verdana care a fost proiectat pentru uşurinţa de citire la dimensiuni mici pe dispozitive de joasă rezoluţie. Fonturi sans serif binecunoscute includ Lucida Sans, MS Comic Sans, Avant Garde, Arial, Verdana, Century Gothic.

  • fonturile slab serif sunt o anumită clasă de fonturi a căror serif-uri arată ca nişte blocuri şi nu ca nişte cârlige. Fonturile sans serif sunt adeseori, dar nu întotdeauna, lizibile. Din cauză că serif-urile sunt simple şi puternice, acestea dau sentimentul că acestea au fost găurite în pagină. Fonturi slab serif binecunoscute includ Clarendon, New Century Schoolbook şi Memphis.

  • fonturile tranziţionale sunt fonturi bazate pe designuri mai recente decât fonturile de stil vechi. Multe dintre fonturile tranziţionale sunt foarte uşor de citit. Fonturile tranziţionale includ Baskerville şi Times Roman.

  • Type 1 este un tip de font proiectat de Adobe. Aceste fonturi sunt bine suportate de aproape toate aplicaţiile Linux, deoarece acestea au fost suportate de arhitectura serverului X şi standardul PostScript. Fonturile PostScript sunt distribuite în mai multe formate. Se obicei, un font PostScript pentru UNIX este distribuit ca un fişier afm (adobe font metric) şi ca un fişier de contururi care este de obicei un fişier .pfb (printer font binary) sau .pfa (printer font ascii). Fişierul de contururi conţine toate formele fontului iar fişierul metric conţine metricele.

  • fonturile type3 sunt similare cu fonturile Type 1. Extensia fişierelor sunt similare cu cele ale fonturilor Type 1 (ele sunt distribuite ca fişiere pfa şi afm), dar nu sunt suportate de X şi din acestă cauză nu sunt multe aplicaţii care le suportă.